Acum că ai descoperit toate cele 4 tipologii, aproape sigur ți-ai și spus “Eu sunt din categoria asta!” Sau încă pendulezi între 2, pentru că ți se potrivesc elemente din 2 descrieri diferite. Știi care e vestea bună? Că există o abordare care reușește să îmbine toate cele 4 stiluri și poate să vă ofere ceva fiecăruia, chiar dacă sunteți diferiți (ceea ce e minunat și necesar, de-a dreptul!)
Se numește învățarea experiențială - și poate ai mai auzit de ea. Modelul a fost gândit de un cercetător american, David Kolb.
Chiar dacă domnul ăsta simpatic Kolb și-a dezvoltat teoria în 1984, vei fi surprins/ă să afli că ea este extrem de validă și acum și este chiar folosită intens ca structură a proceselor de educație non-formală. Despre asta suntem siguri că ai auzit - pentru că se folosește intens în programele europene de tineret, precum Erasmus+ sau Corpul European de Solidaritate, dar și în multe proiecte de tineret locale sau naționale. Și despre cele 2 super programe îți putem oferi mai multe resurse și idei - vor fi oportunități grozave de explorat după ce închei experiența DiscoverEU.
Dar hai să ne întoarcem la ciclul lui Kolb, să îl decodificăm puțin.
Pornește de la o experiență, pe care tu o trăiești - fie întreaga călătorie DiscoverEU, fie elemente distincte ale parcursului tău (o seară cu prietenii pe tren, încercarea de a găsi cazare în mijloc de noapte, un muzeu fantastic pe care îl descoperi, o conversație fascinantă cu un localnic, etc). Călătorii activi se vor simți minunat în timpul experienței, pentru că va fi plină de … acțiune!
Ca învățarea să se producă, nu vei rămâne niciodată doar la a trece prin această experiență și atât. Ai trăit-o, dar trebuie și să o procesezi - adică să treci prin celelalte 3 etape în mod conștient - planificat. Și te sfătuim să începi cu reflecția - ca după fiecare experiență, mai mare sau mai mică, pozitivă sau provocatoare, să stai cu tine, să îți pui câteva întrebări - despre ce ți s-a întâmplat, ce a însemnat asta pentru tine, cum te-a făcut să te simți și de ce? Nu doar reflexivii trebuie să facă asta, chiar vă încurajăm pe toți să vă obișnuiți cu această stare de a conversa tu un pic cu tine. Poți aduna răspunsurile pe o listă mentală, într-un jurnal, într-un articol de blog, într-o notiță audio, oricum vrei tu - important e să îți dai șansa de a sta cu gândurile tale, de a nu fugi imediat spre o nouă experiență, fără să o descoperi puțin pe cea în care te afli. :-)
După reflecție, urmează etapa de teoretizare - de a încerca să găsești norme, teorii, scheme de gândire cărora li se aplică ceea ce tu ai trăit - adică o serie de generalizări. Dar din categoria celor bune, utile. Și care vorbesc despre tine, personalitatea ta, parcursul tău. Dacă, de exemplu, ai avut parte de o conversație super-mișto cu un pictor excentric din Franța (ce clișeu, nu?) și te-ai simțit plin/ă de elan și curiozitate, i-ai pus o mulțime de întrebări și te-ai surprins admirând ce zice, cum gesticulează, cum e îmbrăcat - poate că ai putea trage câteva concluzii despre ce anume te atrage la această meserie sau la atitudinea lui de viață, ce contexte artistice sau de exprimare simți că ți se potrivesc și ție, sau cum ți-ar plăcea să fii tu perceput/ă de alții. Sau, dacă poate ai avut o experiență mai stresantă, căutând câteva ore bune o cazare potrivită, fără sorți de izbândă și ai acumulat treptat tot mai multă îngrijorare, te-ai simțit agitat/ă, ai ajuns să te întrebi ce faci tu pe drumuri prin Europa - poate că în etapa de teoretizare vei ajunge să te gândești la felul în care te raportezi la riscuri, cât de confortabil/ă ești cu ambiguitatea sau neprevăzutul, de ce e importantă sau nu planificarea în avans, etc.
Adică vei realiza o serie de interpretări, vei încerca să dai o semnificație senzațiilor sau trăirilor pe care le-ai conștientizat deja în urma experienței, prin procesul de reflecție. Mi s-a întâmplat asta - am simțit asta - ce înseamnă asta despre sau pentru mine? Și aici, nu doar călătorii teoreticieni trebuie să poposească în această etapă, ne prinde bine tuturor să înțelegem de ce gândim sau simțim într-un anume fel și ce înseamnă asta pentru cine suntem sau cum acționăm.
În ultima etapă, ajungem în pasul de transfer sau aplicare, cel în care pragmaticii se simt cel mai bine - pentru că e momentul în care pun în practică ceea ce au învățat sau descoperit. Și astfel experiența ta inițială produce efecte în comportamentul tău viitor - care duc apoi la noi experiențe. Adică ajungi să îți folosești experiența acumulată ;-). Asta desigur, dacă decizi să aplici ce ai învățat. Dacă nu a fost suficient de puternică “lecția”, poate e nevoie să treci prin mai multe experiențe similare, până se sedimentează.
Nu-i așa că e super învățarea, mai ales când e văzută așa? Ea nu se întâmplă pur și simplu, e nevoie să îi acorzi atenție. Așa că sfatul nostru este să însoțiți experiențele voastre din timpul călătoriei și de acest proces rațional de analiză, pentru a avea o învățare completă, cu sens, cu utilitate practică. Pentru a vă bucura deplin de ce aduce călătoria asta, mai ales la nivelul mai puțin palpabil, dar extrem de valoros, al trăirilor interioare. Pentru a avea parte de acele “a-HA! moments” despre care veți scrie testimoniale după ce vă întoarceți! Sau despre care vorbiți cu prietenii: “A fost foarte tare… Știi ce mi-am dat seama?”.
Veți regăsi în aceste secțiuni mai multe sugestii despre cum anume să vă provocați la aceste reflecții din când în când - ca analiza să fie variată și stimulantă. Chiar și pe grupul de Facebook vă vom “zgândări” ocazional cu propuneri și mici task-uri de reflecție sau introspecție - pentru că știm cât de bine ne prind, dar nu ne vin chiar natural, mereu. Sau nu tuturor. Așa ca ne-am propus să vă dăm noi aceste mici imbolduri. Chiar, tu te-ai înscris pe grupul de Facebook a tinerilor români călători DiscoverEU?
Trimite prin email